Un singur copil sau mai multi?

Desi la noi nu se mai pune problema, dar ma tot gandesc...Am intalnit destui parinti carora li-i groaza sa mai aiba un copil, al doilea adica, dar se gandesc ca trebuie sa-l faca, sa nu ramana copilul singur la parinti, la fel am intalnit multi parinti, cu 2 copii, care tin sa-i convinga pe cei cu un singur copil ca e bine sa mai faca unul. Motivele invocate: sa aiba pe cineva din familie, apropiat ca si varsta cand creste mare, sa se ajute unii pe altii, sa nu fie egoist, rasfatat etc. Dar oare faptul ca sunt 2 copii sau mai multi influenteaza asta? Copilul unic in familie nu rivalizeaza acasa pentru nimic, jucarii, haine, atentia si afectiunea parintilor si automat are mult mai putine frustrari decat copilul care are frate/frati. Adevarat ca frustrarile intr-o oarecare masura sunt benefice, e un fel de antrenament pentru viata de adult, dar cu masura. Cand ai frati, frustrarile de genul asta apar zilnic si poate cateodata poate fi prea mult, daca vorbim despre un copil mai sensibil. Poate chiar ar duce la aparitia anumitor trasaturi de caracter ne-placute, cand copilul nu le mai poate face fata si in nevoia lui de a se adapta. Sunt oare egoisti copiii unici in familie? Nu sunt darnici? Cred ca aici conteaza foarte mult cum sunt parintii. Daca parintii sunt darnici, altruisti, aceleasi calitati le va avea si copilul, chiar daca creste singur, pe cand intr-o familie cu mai multi copii, e multe ori ei impart de nevoie. Invata si ei sa imparta, dar nu in cel mai placut mod. Si oare cand cresc mari, sunt mai avantajati copiii care au frati sau cei care sunt singuri? De foarte multe ori am vazut frati care sunt mai apropiati de prietenii fiecaruia, decat unii de altii, iar prietenii pot lega si cei care au crescut singuri. Am vazut frati certati pentru vreo mostenire, mi-a lasat un gust amar. Deci cum ii mai bine? Un copil sau cel putin 2?