Persoane interesate

joi, 26 aprilie 2012

High need baby

Am primit azi acest articol High need baby si mi-a facut bine sa-l citesc, pentru ca oricat de sigura as fi ca fac bine cum am grija de Mishu, tot imi mai vin in cap ganduri de indoiala, alimentate fiind de gura lumii.
Mishu se incadreaza foarte bine in tiparul descris in articol si la fel a fost si Vladut, doar eu sunt alta acum, fata de ce am fost cand era Vladut bebelus. Pe mine felul lui Vladut de a fi m-a luat total pe nepregatite, eu asteptand un copilas care doarme majoritatea timpului, cand nu doarme mananca, iar daca plange - atunci ori trebuie schimbat, ori i-i foame :) Cand i-i somn, ma asteptam pur si simplu sa adoarma, asa cum o facem noi si sa doarma suficient cat sa ma simt si eu odihnita :))) (cunoaste cred toata lumea imaginile din revistele pentru mamici, cu mamici zambitoare, dinti albi si corp de model). Asa ca am stresat bietul copilas sa fie asa cum "trebuie" sa fie un bebelus. N-am putut sa stric prea multe la copilasul asta, ca nu m-a lasat el, nu s-a  resemnat si a continuat sa protesteze de fiecare data cand stia ca nu-i in regula ce-i cer.
 Mishu m-a luat si el pe nepregatite, pentru ca eu, in urma experientei avute cu Vladut, am tras concluzia ca din cauza mea a fost Vladut asa cum a fost, ca l-am stresat eu prea mult, ca eram eu prea stresata. Eram convinsa ca daca o sa-l port pe copilul asta in brate tot timpul si o sa-l pun de la bun inceput sa doarma langa mine in pat, n-o sa am nicio grija cu el, n-o sa avem colici si nici crize de plans imposibil de potolit. Si totusi...Mishu plangea, plangea mult, in brate fiind, cateodata aveam impresia ca plange chiar mai tare cand e in brate, ma culcam cu el in pat,il alaptam si el nu adormea, plangea. Adormea doar cand era prea obosit de atata plans, dormea putin si se trezea si iarasi plangea. Atunci m-am simtit o incompetenta, si daca n-as fi avut-o pe Daria intre ei (Daria a fost un bebe foarte linistit, asa cum scrie in carti ;) ) as fi crezut ca undeva gresesc eu, ca nu-s in stare sa-mi linistesc bebelusii. Intre timp i-am gasit leacul la Mishu, l-am invatat / a acceptat el sa doama in marsupiu:
 Si de atunci tot asa doarme. E bine ca eu sunt alta acum, ma bucur ca am gasit o solutie acceptabila pentru noi amandoi sa doarma si sa fie odihnit, iar prioritatea mea acum este ca el sa fie odihnit, nu sa se descurce sa adoarma singur, cum vroiam la Vladut. Cat o sa dureze etapa asta nu stiu, dar sunt pregatita sa-i ofer tot ce are el nevoie pentru a se simti confortabil, fara sa am asteptari ca el sa se plieze pe nevoile mele. Asta e, am fost binecuvantata cu 2 bebelusi cu nevoi sporite :) si ma bucur. Ma bucur pentru ca simt cumva ca mi s-a dat o sansa sa-mi corectez greselile facute cu primul copil din nestiinta si ajutata de binevoitorii din jur.   

luni, 16 aprilie 2012

Si au trecut trei luni!

Trei luni de cand a hotarat Mishu sa ne imbogateasca viata cu noi senzatii :)

Cine a spus ca pe al treilea nici nu-l simti cand creste, nu l-a cunoscut pe Mishulica al nostru. De cand a venit in casa noastra, el face regulile, toata lumea se misca, doarme si mananca in functie de cum canta el. :) Mai ales subsemnata. Inainte sa-l nasc, pe cand eram insarcinata cu el, ziceam ca pe copilul asta n-o sa-l las singur, o sa-l port tot timpul si peste tot la mine in brate. Maaaamaaaa, nu stiam eu prea bine ce inseamna tot timpul, mi-a aratat Mishu, ca eu aveam o imagine usor distorsionata imaginandu-mi lucrul asta. Tot timpul inseamna 100% din timpul disponibil, cel putin in primele 2 luni, ceea ce recunosc, m-a cam luat pe nepregatite si mi-a trebuit ceva timp sa accept ca vom fi uniti la propriu inca o perioada nedeterminata de timp. Dar macar de data asta stiam ca nu va dura o vesnicie, din fericire si din pacate totodata. Uite ca incepe deja sa se desprinda usor usor, din fericire si din pacate, totodata.

Vlad si Daria, copilasii mai mari, sunt fericiti cu fratiorul lor, nu par a avea resentimente fata de el, li se pare ceva atat de natural sa trebuiasca sa stau cu bebelusul agatat tot timpul de mine, dar au fost tulburati ca n-am mai putut fi disponibila si pentru ei in acelasi timp, asta nu li s-a mai parut atat de natural. Si au suferit in prima perioada. S-au manifestat diferit, Vladut a tunat si a fulgerat, iar Daria a fost foarte trista. Mi se sfasia inima de durere vazandu-i atat de afectati, nu ma asteptam sa-i afecteze atat de vizibil, ma gandeam ca va fi mai usor pentru ei, fiind doi, avandu-se deja unul pe celalalt. Poate ca le-a fost mai usor comparativ cu situatia in care ar fi fost doar un copil mai mare, dar mie mi-a fost greu, suferind pentru fiecare din ei in parte, o data pentru Vladut, si o data pentru Daria. :( 

Acum pot spune ca intoarcem pagina si incepem o viata noua. Noi 2, mami si tati, gata sa facem fata provocarilor celor 3: Vladut, Daria si Mishu.