Persoane interesate

luni, 11 ianuarie 2016

Dovada de iubire neconditionata :)

Da, am primit o astfel de confirmare - ca am reusit sa le dovedesc copiilor acest lucru. :)

Mi-a spus azi Daria ca vrea sa discutam o intamplare de la scoala care a deranjat-o si sa discutam cand vom fi doar noi doua. Abia seara, la culcare, cand ceilalti doi erau in lumea viselor, fata mea, care de obicei e prima adormita, a prins momentul. Mi-a spus ca un coleg a suparat-o foarte tare si ca a umilit-o in fata copiilor si ca a plans (mi-a descris exact situatia, dar nu o voi relata aici, fiind o chestie personala pentru ea si sigur nu ar fi de acord sa vorbesc public despre acest subiect) iar d-na cu care avea atunci ora a linistit-o si i-a spus copilului sa-si ceara scuze. Ok. Dar totusi nu inteleg ceva: Daria, care acasa nu se lasa calcata in picioare de nimeni, care ii bate pe fratii sai cand acestia o enerveaza, care ne sfideaza si pe noi cand crede ca e nedreptatita sau furioasa ca nu-i ies planurile asa cum si-ar fi dorit! Aceasta Daria la scoala e un copil care nu riposteaza si se lasa umilita? Ceva nu mi se lega. Asa ca am intrebat-o de ce e atat de diferita la scoala fata de cum e acasa.
- pentru ca la scoala ma cearta doamna invatatoare daca as face ce fac si acasa si nu-mi place.
-ok, dar si eu te cert acasa.
-da, dar acasa e altfel. Cu tine stiu sigur ca si daca ma certi, si daca fac prosii, tu oricum o sa ma iubesti. Si mami, tu trebuie sa ma intelegi - pentru mine e prea greu sa fiu cuminte tot timpul. Eu sunt prea mult timp cuminte la scoala, si la ore, si in pauze si cand vin acasa, am prea multe adunate de cand am fost cuminte la scoala, asa ca macar acasa lasa-ma sa fac ce vreau eu.

Nu-i asa ca-i minunata fetita asta a mea? Minunata si inteleapta! Si sper ca in timp o sa prinda si curaj sa-i confrunte si pe cei care o calca prea tare pe batatura, sa nu ne incasam doar noi, ce de-ai casei, toate rosiile. :)