Persoane interesate

luni, 16 decembrie 2013

Renunta la asteptari

Daca obisnuiesti sa te atasezi de oameni doar pentru ca ti-au zambit binevoitor, pentru ca au fost langa tine intr-un moment dificil, pentru ca pur si simplu simti nevoia sa te atasezi de cineva, lipsit fiind in copilarie de un atasament firesc, existent de regula intre mama si copil, RENUNTA LA ASTEPTARI.

Pentru ca cei de care te atasezi nu vad asemeni tie, nu aud asemeni tie, nu gandesc asemeni tie si nu simt asemeni tie. Ei sunt diferiti, toti suntem diferiti si avem dreptul sa simtim diferit. Unde eu vad rosu, tu poti vedea verde, unde eu aud triluri de pasari, tu auzi fosnetul frunzelor. Suntem unul langa celalalt, dar totodata unul separat de celalalt. RENUNTA LA ASTEPTARI pentru cel de langa tine, dar cel mai important, pentru tine. Pentru ca te doare, te doare rau sa constientizezi ca eu nu aud, nu vad, nu gandesc si nu simt ca si tine. Si simti abandon si o durere...pentru ca ai avut asteptari, ai fost prea orb sa vezi ca gresesti.

Cel mai greu e insa sa renunti la asteptari de la persoane cu adevarat apropiate (frati, surori, parinti, sot/sotie, copii). Pe ei chiar ii crezi una cu tine, refuzand sa-i vezi separat, ca doar nu degeaba iti sunt atat de apropiati. Dar si ei sunt diferiti de tine, separat de tine. Si pentru ca ai asteptari de la ei, mai mari decat de la ceilalti, durerea constientizarii este inca mai mare. RENUNTA LA ASTEPTARI. Si cand simti durere, singurul vinovat esti tu. Pentru ca ai avut asteptari.

Daca ai copii mici, care inca nu se vad separat de tine, exerseaza de pe acum sa renunti la asteptari. E mai bine pentru ei, dar e mult mai bine si pentru tine.
Pentru ca va veni o vreme cand ei vor trebui sa se separe de tine, iar in nevoia asta, ca sa supravietuiasca sentimentului de vina care o sa-i cuprinda, vor cauta tapul ispasitor, iar acela vei fi tu, parintele. Ca nu le-ai dat destul, ca nu le-ai dat ce au avut nevoie. Si n-o sa fie vina lor ca se poarta asa, si nici vina ta. O sa caute sa-ti provoace durere, pentru ca si pe ei o sa-i doara separarea. Dar daca o sa reuseasca, daca o sa te doara, inseamna ca e vina ta. Pentru ca nu ai renuntat la asteptari. Aveai asteptari sa-ti fie recunoscatori, si nu aveai dreptate. Le-ai dat ce ai crezut tu ca e mai bun, dar nu pentru a fi rasplatit cu recunostinta lor nemarginita. Le-ai dat pentru ca ii iubesti, pentru ca ai vrut sa le dai. RENUNTA LA ASTEPTARI. Si cand dai ceva, nu astepta recunostinta. Da doar daca vrei sa dai si doar pentru ca vrei sa dai.

luni, 18 martie 2013

De ce judecam?

Eram in holul Complexului de natatie asteptandu-l pe Vladut sa iasa de la ora de inot. Mishu tot urca scari, eu eram jos si-l urmaream cat de perseverent si cat de concentrat era si cata placere ii aducea "cucerirea" fiecarei trepte. La un moment dat un bunic imi atrage atentia "vedeti ca pica!". Eu, satula deja de cate ori am auzit aceasta replica in cei 6 ani de cand sunt mama, i-am raspuns cam in doi peri "Sa pice, ca poate se-nvata sa nu mai pice" . Dupa ceva timp il vad pe bunic incaltandu-si nepotul, care era de vreo 10-12 ani cu papuci si m-am gandit "Uite asa ajung copiii de varsta lui sa nu stie sa se incalte singuri, ca tot stau bunicii la fundul lor". Iar in momentul in care baiatul s-a ridicat de pe scaun mi-a dat seama ca avea mari probleme cu aparatul locomotor si poate ca si un anumit grad de retard.
L-am judecat pe omul ala fara sa ma gandesc ca o fi avand el anumite motive sa fie mai precaut, sa fie obisnuit sa aiba mai multa grija de un copil, grija pe care noi, cei cu copii fara probleme n-am simtit-o niciodata.

De ce judecam?

1. Pentru ca nu cunoastem toate circumstantele si etichetam un comportament diferit de al nostru, sau un mod de a gandi diferit drept unul gresit.
2. Pentru ca nu reusim, de cele mai multe ori nici nu incercam, sa ne punem in locul celui pe care-l judecam.
3. Pentru ca ne credem mai buni decat altii. Dar nu suntem nici mai buni, nici mai rai, doar reactionam fiecare diferit, in functie de circumstante si experientele traite. Totul tine de alegerile fiecaruia si asumarea responsabilitatii pentru alegerile facute.

Pentru mine intamplarea descrisa la inceput a fost o lectie din care sper sa fi invatat ceva.

duminică, 3 martie 2013

Mandra mea

Chilotii o deranjeaza ca intra toti in fund, strampii doar 2 perechi n-o deranjeaza, care-s cu "eticheta de cal", dar cu conditia sa nu fie ridicati pana sus, adica cu turul lasat, ca altfel ii intra si astia in fund, papucii o deranjeaza aproape toti, cu exceptia unei singure perechi, niste cizme de cauciuc care nu stau fixe pe picior, rochitele o deranjeaza, bluzele tre' sa fie fara eticheta, cu maneca nici scurta, atat cat sa o poata sufleca, dar nici prea lunga, ca altfel trebuie suflecate prea mult manecile si o deranjeaza. Blugii? cah! o deranjeaza ca-s cusuti. Nu tre' sa pomenesc de strampi pe dedesubt la pantaloni, nu? Geaca nu trebuie incheiata, ca nu se vede bluza pe dedesubt la geaca, iar daca totusi o conving, atunci incheiata doar pana la mijloc. Ati ghicit? Evident, o deranjeaza :))) Fularul si manusile - da, da, sunt deranjante. Sa trecem la par: agrafe, elastice, cordelute - sunt atat de frumoase! Mamiii, imi cumperi te rog!!! ah, dar sigur ca n-o sa le port, ca ma deranjeaza. Pieptanatul e acceptat doar cu o perie de haine, altfel...sigur ca da! o deranjeaza. Mai pot continua ;) Concluzia - nu-i Asperger, slava Domnului, e doar highly sensitive child, un dar minunat. E Dariuca mea :)

marți, 8 ianuarie 2013

La multi ani Mishu!

A trecut un an, a trecut greu, dar totodata atat de repede! De dimineata tot reconstitui ziua de 8 ianuarie 2012 :) eram cea mai fericita persoana de pe pamant, mi se implinise un vis, pe care nu credeam vreodata sa-l vad implinit. Sunt fericita ca a trecut anul asta, pentru ca momentele grele, cele de acomodare cu viata complet data peste cap :p, au ramas in trecut si incepe o viata mult mai interesanta, dar am si regrete, pentru ca stiu ca de-acum incolo timpul o sa treaca foarte repede, o sa zboare fara ca eu macar sa-mi dau seama. Si nu pot sa nu-mi amintesc de cuvintele lui barbatu'mio cand era Mishu mic - bine ca bebelusii astia nu-s ca si criza, ca pe zi ce trece e tot mai rau, ca la ei e invers, pe zi ce trece ii tot mai bine :)

Cine-i Mishu la un an? E rasfatatul casei, dar ai cum sa nu-l rasfeti? Cand el vine, se baga in tine, se pune cu fata lui dragalasa in fata ta, te pupa cu plescait,  ca asa a inteles el ca se face :), cerseste pupicuri, te mangaie, te imbratiseaza, iti rade si te invita la joaca. Intrun cuvant e un seducator cum n-am mai vazut pana acum! Chiar si vanzatoarele sobre din magazine nu-i pot rezista. Pleaca de langa fusta ma'sii si se duce la vanzatoare, le zambeste poznas si fuge, ascunzadu-se intre haine, daca nu-i bagat in seama, repeta figura pana isi atinge scopul, dupa asta incep chiotele cand se ascunde si "BAU" cand isi iteste capul dintre haine :))) Un lucru mi-i clar, copilul asta e Irezistibil :p La multi ani pui mic si drag, te iubeste mami de nu te vezi!