High need baby

Am primit azi acest articol High need baby si mi-a facut bine sa-l citesc, pentru ca oricat de sigura as fi ca fac bine cum am grija de Mishu, tot imi mai vin in cap ganduri de indoiala, alimentate fiind de gura lumii.
Mishu se incadreaza foarte bine in tiparul descris in articol si la fel a fost si Vladut, doar eu sunt alta acum, fata de ce am fost cand era Vladut bebelus. Pe mine felul lui Vladut de a fi m-a luat total pe nepregatite, eu asteptand un copilas care doarme majoritatea timpului, cand nu doarme mananca, iar daca plange - atunci ori trebuie schimbat, ori i-i foame :) Cand i-i somn, ma asteptam pur si simplu sa adoarma, asa cum o facem noi si sa doarma suficient cat sa ma simt si eu odihnita :))) (cunoaste cred toata lumea imaginile din revistele pentru mamici, cu mamici zambitoare, dinti albi si corp de model). Asa ca am stresat bietul copilas sa fie asa cum "trebuie" sa fie un bebelus. N-am putut sa stric prea multe la copilasul asta, ca nu m-a lasat el, nu s-a  resemnat si a continuat sa protesteze de fiecare data cand stia ca nu-i in regula ce-i cer.
 Mishu m-a luat si el pe nepregatite, pentru ca eu, in urma experientei avute cu Vladut, am tras concluzia ca din cauza mea a fost Vladut asa cum a fost, ca l-am stresat eu prea mult, ca eram eu prea stresata. Eram convinsa ca daca o sa-l port pe copilul asta in brate tot timpul si o sa-l pun de la bun inceput sa doarma langa mine in pat, n-o sa am nicio grija cu el, n-o sa avem colici si nici crize de plans imposibil de potolit. Si totusi...Mishu plangea, plangea mult, in brate fiind, cateodata aveam impresia ca plange chiar mai tare cand e in brate, ma culcam cu el in pat,il alaptam si el nu adormea, plangea. Adormea doar cand era prea obosit de atata plans, dormea putin si se trezea si iarasi plangea. Atunci m-am simtit o incompetenta, si daca n-as fi avut-o pe Daria intre ei (Daria a fost un bebe foarte linistit, asa cum scrie in carti ;) ) as fi crezut ca undeva gresesc eu, ca nu-s in stare sa-mi linistesc bebelusii. Intre timp i-am gasit leacul la Mishu, l-am invatat / a acceptat el sa doama in marsupiu:

 Si de atunci tot asa doarme. E bine ca eu sunt alta acum, ma bucur ca am gasit o solutie acceptabila pentru noi amandoi sa doarma si sa fie odihnit, iar prioritatea mea acum este ca el sa fie odihnit, nu sa se descurce sa adoarma singur, cum vroiam la Vladut. Cat o sa dureze etapa asta nu stiu, dar sunt pregatita sa-i ofer tot ce are el nevoie pentru a se simti confortabil, fara sa am asteptari ca el sa se plieze pe nevoile mele. Asta e, am fost binecuvantata cu 2 bebelusi cu nevoi sporite :) si ma bucur. Ma bucur pentru ca simt cumva ca mi s-a dat o sansa sa-mi corectez greselile facute cu primul copil din nestiinta si ajutata de binevoitorii din jur.