Maine dimineata multi copii vor gasi in ghetute fructe, turte, dulciuri, jucarii. Unii nu vor gasi nimic. Luni, cand vor merge la scoala sau la gradinita isi vor povesti fiecare ce cadou a primit de la Mos Nicolae. Unii, mai putin norocosi, vor fi dezamagiti ca lor Mosul le-a adus o mandarina, iar colegul de clasa a primit jucaria mult visata. Unii, mai putini, "ghinionistii" vor fi foarte dezamagiti ca n-au primit nimic. Se vor gandi cat e de nedreapta viata si odata cu ea si Mosul asta. S-au straduit atata amar de vreme sa fie cuminti si ascultatori si tot colegul ala de clasa, care nu e nici pe departe atat de cuminte, a primit darurile cele mai frumoase.
Dar mai dureros de-atat le va fi acelor copii, care nu si-au dorit lucruri materiale, ci indeplinirea unor dorinte - vindecarea unui parinte bolnav, impacarea parintilor, intoarcerea acasa a unui parinte...Pentru copil Mosul este atotputernic, ca doar asa i s-a povestit si el chiar a crezut, pentru ca inca nu stie ce e minciuna sau nu banuieste ca parintele poate sa-l minta.
Este intr-adevar o poveste frumoasa, magica, ce trezeste in fiecare adult un sentiment de daruire. Dar ramane totusi o minciuna, care, ca orice minciuna are picioare scurte, iar efectele acesteea pot dura o viata intreaga.
"- lumea este nedreapta si nu merita sa fiu ascultator
- oricine ma poate minti, chiar si parintii
- sa minti nu este un lucru atat de rau, daca si parintii mei fac asta"
astea sunt doar cateva ganduri care ii pot trece prin cap unui copil dezamagit de minciuna despre Mos Craciun.
Se tot vorbeste despre Spiritul Craciunului. Dar oare nu putem fi darnici si fara sa mintim? Se pierde "magia"? Sunt de acord. Dar prefer fara magie, prefer sa fiu sincera. Copiilor le place sa aculte povestea lui Mos Craciun, iar aceasta poate ramane in sufletele lor ca o poveste. Copiii pot fi incurajati sa fie darnici de Craciun, si nu numai de Craciun, cu cei din jurul lor si cu cei care au nevoie, pentru ca ei stiu ca nu te poti baza pe Mosul sa le aduca si copiilor din familii nevoiase cadouri. Iar surpriza poate fi surpriza si fara sa creada in Mos Craciun.
Cam asta am avut de spus azi.
Ma intreb daca parintii lui Freddie Mercury ar fi gandit la fel mai ascultam noi astazi "It's a kind of magic"? NU. Daca inaintasii nostri gandeau asa nu aveam legende, povesti, basme, picturi, poezii si nu aveam CREDINTA. Aproape sigur nu am fi existat. Ceea ce creaza aceasta "minciuna" este emotie. Nu-mi amintesc sa se fi nascut trairi sau zguduiri ale reperelor mele morale la aflarea vestii ca Mos craciun nu exista; ba chiar consideram ca am fost norocosul initiat. Eram superior multor pusti care inca mai credeau in Mos Craciun. Si acum cred in Mos Craciun dar cred altfel; si in Dumnezeu cred altfel acum fata de atunci cand eram copil. Ma intreb oare care ar fi trairile unui copil care nu poate vedea magia pe care toti ceilalti o vad. Ma intreb daca nu cumva copilul meu nu se va vi fost numit cumva IOs3.2 daca strabunicii mei nu-i "minteau" pe bunicii mei ca Mos Craciun exista. Cred ca educatia, stabilirea reperelor morale pentru un copil inseamna mult, mult mai mult decat a nu minti. Este mult mai important sa-mi invat copilul ca ireal nu inseamna minciuna. Irealul este ceva ce eu ca adult nu inteleg dar sper din tot sufletul ca poate copilul meu va intelege. Si daca va intelege, ceilalti vor avea sansa sa auda inca un alt "It's a kind of magic"
RăspundețiȘtergereInteresant punct de vedere, Gigel. Dar nu m-a convins :)
RăspundețiȘtergereSi daca adultul crede in Dumnezeu, de ce nu-i spune copilului ca Isus Hristos i-a pus cadoul sub brad ca sa se bucure toti copiii de ziua lui? Iar daca nu crede in Dumnezeu, de ce ar vrea sa-l faca pe copil sa creada intr-un Mos?
RăspundețiȘtergereCat despre a nu minti - tine de fiecare in parte. Prefer oricand un adevar, oricat de urat ar fi, unei minciuni, cat de frumos n-ar fi ea ambalata.