Orice parinte constient (nu cred ca ma numar printre acestia), care alege sa mai aiba un copil, al doilea, de regula, se gandeste ca o face pentru primul copil, ca acesta sa nu ramana singur, sa creasca in compania unui prieten constant de joaca, sa invete sa imparta, sa nu fie egoist, etc. Motive pot fi multe. Inainte ca cel mic sa se nasca, parintii isi fac planuri cum sa-l pregateasca pe primul copil din timp, cum sa-si faca timp pentru el atunci cand va aparea bebelusul in casa, astfel ca cel mare sa nu se simta neglijat. Si cand minunea se intampla, ne trezim cu totii intr-un mare haos. Cel mare sufera si isi arata clar suferinta, chiar daca nu se schimba nimic in rutina lui, chiar daca mama/tatal petrece in continuare mult mult timp cu el (asta daca aveti noroc de un bebelus linistit, care nu va solicita prea mult). Incepeti sa aveti indoieli - oare am facut bine? oare am gresit cu ceva? Nu trebuia copilul mare sa fie incantat de bebelus? Il implic in activitatile legate de bebe si nu vrea, sau vrea, dar asta nu-i face deloc suferinta mai usor de suportat.
Parerea mea e ca NU. Fratii sunt rivali din timpuri stravechi. Amintiti-va de Cain si Abel :) Sigur, nu mai rivalizeaza pentru hrana/oi/terenuri fertile, cel putin nu inca, dar rivalizeaza pentru dragostea voastra. O sa spuneti ca-i acordati aceeasi atentie ca si inainte, ca il iubiti la fel de mult si i-o si aratati, dar asta nu rezolva problema. Asa e. Nu o rezolva. Ce m-a ajutat pe mine a fost sa accept existenta problemei si dreptul copilului mai mare de a fi suparat. Raspunsul l-am gasit intr-o carte, care trateaza subiectul rivalitatii intre frati: Siblings without rivalry. Am vazut ca a aparut si traducerea acestei carti in romana. Cu ce m-a ajutat cartea asta:
1. Mi-am dat seama ca nu sunt singura, ca nu e nimic in neregula cu mine si nici cu copiii mei.
2. Am inteles ca exista si avantaje in urma diverselor conflicte pe care le au fratii, dar exista si riscuri pe termen lung, daca aceste conflicte nu sunt gestionate corect.
3. Am reusit sa ma pun in pielea copilului, gandindu-ma cum as reactiona eu, daca sotul meu ar mai aduce acasa o sotie (cartea prezinte si niste replici foarte amuzante si invita parintii sa raspunda cum ar reactiona). Puteti incerca si voi, s-ar putea sa va surprinda ;)
4. Sfaturile practice sunt foarte utile.
Va recomand cu drag aceasta carte! In romana o gasiti la Librariile Carturesti
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu