Nu, nu, nu! Nu va speriati! Nu e vorba de prima mea dragoste. Eu sunt ok. :) Vladut e indragostit, pentru prima data! M-a luat oarecum prin surprindere. Nu-l vedeam pe Vlad indragostit atat de repede. Niciodata nu s-a aratat interesat in mod deosebit de fetite. Pentru el fetele, la fel ca si baietii erau cumva unisex. :D Se juca la fel cu ei, nu era vreodata mai grijuliu cu fetitele. Conta doar joaca. Asa ca eram linistita ca prima lui dragoste este inca foarte departe, NOI nu suntem in pericol prea degraba.
Mi-a fost oarecum frica de momentul asta, frica de mine, de ce voi simti eu (cunoasteti si voi povestile despre soacrele de baieti :p ), credeam ca o sa simt gelozie, o sa ma simt abandonata in momentul in care nu voi mai fi singura lui dragoste. Si uite ca nu sunt. Sunt fericita. Ma bucur sa-l vad ca e atat de bucuros de ceea ce simte pentru fetita asta. Cand imi spune "Mami, imi place vocea ei!" nu mai pot de dragul lui. Parca traiesc si eu prin el sentimentele lui. Ii face felicitari, iar cand i le face, se gandeste la ce i-ar placea ei sa primeasca, nu la ce i-ar placea lui sa-i ofere. Atata daruire are copilul asta in el de ma emotioneaza pana la lacrimi.
Despre EA: o fetita simpla, prietenoasa, usor timida, pura si foarte frumoasa - perfecta pentru El :)
Nu-mi fac sperante, nu am asteptari, traiesc prezentul incarcat de fericirea copilului meu. Si ma bucur ca ma face partas la fericirea lui.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu